Biserica Evanghelica

Biserica Evanghelica

Despre  biserica  Evanghelică și cetate

Prima construcţie importantă a Marpodului a fost ridicată la  jumătatea  secolului  al  XIII-lea  (~ 1250)  când  Marpodul  număra  în  jur  de  150  locuitori.

Biserica  a  fost  ridicată  în  cinstea  Fecioarei  Maria  purtându-i  numele  “Marienkirche”. În  anul  1532  numărul  locuitorilor  din  comuna  “MEYRPAT” (Marpod) a  crescut, dar și atacurile  turcilor  au  devenit  tot  mai  dese, aşa  încât s-a hotărât  construirea  unui  zid  de  protecţie  a  cetății  bisericii  cu  patru  turnuri. S-au  demolat  culoarele  laterale  ale  bisericii  şi  s-a  ridicat  un  turn  de  apărare. Din  documente  reiese  ca  lucrările  de  construcţie  au  durat  din 1525  până  în  1556. Localitatea fiind mică, pe lângă contribuția locuitorilor, s-a alăturat și susținerea Bisericii din Sibiu, din Casa celor 7 Scaune.

Tot în aceeași perioadă, adică în  timpul  războiului  dintre  Ferdinand  de  Habsburg  și  Zapolya, marpozenii  au  achiziţionat  două  tunuri  pentru  apărare, care au întregit sistemul de apărare al bisericii.

În secolul  al  XVII-lea, atât situaţia ţăranilor  saşi, cât  și  cea  a  românilor  nu  a  fost  strălucitoare,  din cauza  numeroaselor  trupe  austriece  care  staționau  pe  valea Hârtibaciului. Marpodul  a  fost  obligat  să pună la dispoziţia trupelor austriece o casă compusă din două camere și cămară şi să întreţină un  ofiţer  austriac.

În anul 1658 biserica a fost distrusă în  totalitate  în urma unui atac violent al  turcilor, care  au  incendiat și devastat întreaga așezare, fapt care a condus  la un amplu proces de reconstrucție a navei și a turnului de apărare, șantier pentru care episcopul Ştefan Adami, aprobă  o  colectă de  bani.

În  perioada 1795-1798 Biserica a fost prelungită spre Vest cu 6 m, deoarece devenise neîncăpătoare, datorită populaţiei în continuă creştere. A mai fost construit un nou turn, iar  în  anul  1785  s-a  construit  şi  corul (spaţiul  destinat corului  era  prevăzut cu o boltă  lungă de 12  m și  lată de 8 metri).

Biserica fortificată din  Marpod este pusă în categoria bisericilor gotice cu turn de Vest. Prin  turnul de sud-est, cel numit și Al măcelarilor (deoarece, mult timp, la subsol acestuia s-a aflat o măcelărie) exista o intrare secretă în curtea cetății.

În  anul  1795  s-au  pus  bazele  turnului  pentru  clopote,  care  se  poate  vedea  și  astăzi, și care a  fost  finalizat 1798. Nu se  pomeneşte de dărâmarea turnului vechi, dar probabil s-a  întâmplat  prin 1670. În anul 1799 a fost  instalat ceasul din  fier, adus de către Josef Gabel tocmai din Italia. Acesta avea un  singur arătător care la fiecare 5 minute trecea la cifra următoare. Astăzi, ceasul se află la muzeul  Brukenthal din Sibiu. (Orologiul instalat în prezent pe turnul bisericii a fost montat mult mai târziu, în anul 1973.)

În anul  1831  se  sparge  pe  partea  sudică  a  zidului  o  nouă  intrare, iar  în  1891  se  pune  pe  turnul  bisericii  un  paratrăznet  din  cupru  construit  de  Iohann Wegmerth  din  Sibiu  care  a  costat  250  de  Gulden  și  35  Kreuzer.

Altarul este o construcție din lemn cu 2 statui care îl reprezintă pe  apostolii Petru (cu  cheia) și  Paulus (cu  sabia) și datează  aproximativ de la sfârşitul  secolului  XVIII. În anul 1926 pictorul  Hans Hermann (1885-1980) a pictat poza de pe altar care reprezintă binefăcătoarea copiilor de către  Isus  Hristos.

Potirul bisericii din Marpod este din argint aurit și are 20,5 cm înălțime. Datează din 1400 și este considerat o raritate. În 1927 a fost furat de către un ţăran și spart în 3 părţi, iar  la  găsirea  lui  era  lipit.

În turnul clopotelor se aflau iniţial 3 clopote de mărimi  diferite. Clopotul mijlociu cântărea 518  kg, clopotul  mic, 118  kg, iar  cel  mare  a  fost  topit  în  timpul  războiului  pentru ca din fierul obţinut  să se facă muniţie  de  război.

În  1957,  când  în  comună  s-a  introdus  gazul  metan, au  fost  cumpărate  două  sobe  pe  gaz, care se  foloseau  la  încălzirea bisericii.

Orga  a  fost  construită  în  anul  1762/63  de  către  Johann Hahn, originar  din  Slovacia, iar  în  anul  1768,  pe  data  de  8  mai,  a  fost  inaugurată.